Eruditul biolog Emil Racoviță, una din marile personalități ale neamului nostru, care a adus contribuția la îmbogățirea tezaurului de valori spirituale ale omenirii, s-a născut la Iași, la 15 noiembrie 1868. A văzut lumina zilei în sânul unei vechi familii de boieri moldoveni: tatăl său, magistrat de profesie, iar mama sa, o talentată pianistă.
Micul Emil și-a petrecut o copilărie fără griji, având parte de o educație aleasă dată de niște părinți pentru care poezia, arta și muzica erau preocupări de căpătâi. El și-a început educația la Iași ca elev al lui Ion Creangă, continuând apoi la Liceul „Institutele Unite”. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu a studiat la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui. În același timp a frecventat cursurile de antropologie pe care le ținea la Sorbona, Leonce Manouvrier. După ce și-a luat licența la Drept, s-a întors la Facultatea de Științe, îndeplinindu-și astfel visul.
Emil Racoviță s-a avântat în cunoașterea lumii vii cu toată pasiunea și energia tinereții sale, dezvăluind calități deosebite.
Tânărul savant a fost ales ca naturist al expediției belgiene pe vasul ”Belgica”, în Antarctica, între anii 1897-1899. Pentru Emil Racoviță, expediția a constituit un extraordinar prilej de a-și lărgi orizonturile, în condițiile deosebit de grele ale iernii petrecute dincolo de Cercul Polar.
Emil Racoviță a reușit să exploreze 800 de peșteri în Europa și în Nordul Africii, în urma cărora s-a adunat o colecție însumând 20000 de eșantioane de faună cavernicolă. Autoritățile române i-au încredințat misiunea de a crea un institut de cercetări menit să formeze cadre didactice. Astfel, a luat naștere Institutul de Speologie la Universitatea Cluj- primul institut de acest fel. Alături de alți specialiști, ei au publicat 3400 de pagini în patru volume sub titlul „Biospeologie”. În 1931, seria a crescut cu 15 lucrări noi de specialitate. Acestea au constituit zestrea științifică pe care marele biolog a așezat-o pe chip de temelie a Institului de Speologie de la Cluj.
Din păcate, o atare continuitate nu se mai regăsește și în ceea ce privește creația științifică personală la lui Emil Racoviță, el fiind copleșit de numărul mare de însărcinări în care s-a socotit util: a fondat Societatea de Științe din Cluj, Asociația Transilvania pentru propagarea limbii și culturii franceze, a fost membru și apoi președinte al Asociației Profesorilor Universitari din Cluj, a fost membru al societății Astra, a fost președintele Academiei Române, a fost prorector și rector al Universității.
La 11 noiembrie 1947, a fost silit să-și părăsească laboratorul, doborât de boală, iar la 19 noiembrie inima sa a încetat să mai bată.
O dată cu dispariția profesorului Emil Racoviță, națiunea a pierdut unul din fii cei mai de seamă, o personalitate de excepție, un om care a muncit fără preget până la sfârșitul vieții, având un mare și cald patriotism.
I-au recunoscut meritele și calitățile societățile din țară și din străinătate. Școli, licee, institute, străzi îi poartă numele cu mândrie, bustul lui străjuind primul Institut de Speologie din lume de la Cluj, peștera Cueva del Drach și liceul nostru.
Acestui mare om și savant va trebui să-i aducem mereu prinosul nostru de cinstire și prețuire.
Abduraman Suher
Solomon Andra Ramona
prof. Airinei Mihaela